Ei bine da, soarele straluceste. Straluceste in general. Azi a stralucit pentru mine. Probabil nu intelegeti nimic si o sa ziceti ca straluceste in fiecare zi dar nu vad eu ca sunt grumpy. Pai sa va povestesc.
Ma trezesc eu dimineata pe la 9. Dusul de rigoare, ma barbieresc, ma imbrac dragut in negru, imi sterg adidasii FP (a se citi Fred Perry) cu buretele care ii face frumosi imi iau jucariile si plec de acasa. Eram perfect iar la 10 ieseam pe usa. Ma vede vecina in tricou cu maneca scurta si incepe biata de ea sa isi faca griji pentru mine. O linistesc si imi vad de drum cu castile pe cap si Metallica in urechi. Ma indrept spre tramvai pt ca trebuia sa ajung la studio sa stau pana pe la 12 sa plec pana in Dogan si apoi sa ma intorc la studio. Ajung eu la tramvai fericit, toata lumea parca se uita la mine pentru ca eram perfect si miroseam prea bine de la paco editie limitata in recipient de metal, v-am mai zis ca eram perfect? Apare tramvaiul si ma pregatesc sa ma urc. Pipai geaca sa gasesc portofelul sa scot biletul de ratb sa il compostez si pe cat de perfect eram pe atat de repede cred ca m-am schimbat la fata. Portofelul nu mai era. Calcul rapid in cap in timpul parcurs de sa zicem circa 40 de frame-uri: card cu salariu de la brd, card avantaje, abonament la sala la world class, deconturi de taxi de 100 de lei, carduri pe la diverse farmacii, card de access la munca, chitante, facturi, etc. Imaginati-va cu creste jack-pot-ul la jocurile de noroc. La fel era si in capul meu. Injur marunt din buze si plec spre casa, poate poate il gasesc pe traseu, poate, poate l-am lasat acasa. Pe traseu nimic, ajung acasa nimic. Il caut pe fotoliu, in bucatarie, prin casa, l-am cautat pana si in frigider. Nimic. Ma intalnesc cu vecina pe hol din nou si o intreb daca a vazut portofelul. Dezamagire dar nu. Plec din nou de acasa sa refac traseul. Ajung din nou in statia de tramvai si nimic. Plec iar spre casa pe acelasi traseu. Pe trotoarul de vis-a-vis o fata incearca sa imi dea pentru a patra oara un pliant si o refuz cu o mutra acra pt ca deja nu mai sunt perfect. Acelasi traseu, aceeasi dezamagire. In capul meu in vad undeva arata normal, apoi il vad terfelit dar tot in gasesc, numai ca astea sunt doar in capul meu.
Ajung acasa si incep telefoanele, gen:
"Buna am si eu o problema. Am pierdut cardul. ... Cum ai pierdut cardul ca abia ti l-am dat in ianuarie?... Te duci la brd si il anulezi." Cum ar zice andreea de la andre Oups, eroare.
sau:
"Bai daca te suna cineva si intraba daca ma cunosti sa ii spun ca ii fac si un oral daca imi da portofelul inapoi. ... De ce sa ma sune lumea sa ma intrebe asa ceva? Pai aveam cartea ta de vizita in portofel. Da mah bine pa."
sau:
"Stiti mi-am pierdut si eu cardul avantaje. pai ce cnp aveti? pai nu stiu ca nu era pe numele meu. pai atunci nu putem sa il anulam, numai proprietarul poate. pai nu e in tara, dar pot sa platesc in continuare ratele pe care le aveam de platit? da dar va asumati riscul ca poate il gaseste cineva si..."
Perfectiunea mea murise de mult. Deja eram in depresie. dupa un ultim telefon la munca sa anunt ca imi trebuie o cartela de acces ma hotarasc sa mai merg pe acelasi traseu si daca nu il gasesc sa merg la primul brd sa il blochez. La studio si la dogan anuntasem ca intarzii pt ca nu mai am carduri si ca trebuie sa le blochez si pornesc pe acelasi traseu. La iesirea din bloc il sun pe colegul Adi.
Bai hai sa iti zic ceva tare.
Ti-ai pierdut actele si portofelul.
Doar portofelul ca nu tin acte sau bani in el.
Nasol. si ce aveai in el?
Pai carduri, de toate
Unde l-ai pierdut?
In spatele blocului, la noi in Militari.
Daca il gasesc ti-l aduc eu.
Nu ai cum sa il gasesti ca l-am pierdut in spatele blocului la mine nu la tine.
Lasa mah ca e in Militari. Il gasesc eu.
Bai am gasit portofelul.
Tu faci misto de mine.
E pe o masina.
Ba esti nebun?
Si are tot in el.
Era pe o masina galbena. Parca ma astepta. L-am vazut si nu imi venea sa cred. Imi era frica sa il iau. Poate doar mi se pare. Poate daca nu il iau mai repede dispare. Zambea la mine. Stralucea si imi zambea. A fost cel mai fericit moment al zilei, mai fericit si decat ala de la Dogan cand au spus ca salariul o sa fie 650 de euro.
So, as my friend Bob said ...
" Sun is shining, the weather is sweet, yeah
Make you wanna move your dancing feet now"
Sa ne spuna omu' zic.