Pe val

cica duminica.

None

A trecut ceva timp. In curand blogul meu cu cele 30 de posturi ale lui o sa implineasca un an. In curand si eu o sa mai imbatranesc cu inca un an. Am vrut sa scriu, apoi nu am mai vrut sa scriu. Am vrut sa scriu si nu am avut timp apoi am vrut sa scriu si am avut si timp dar nu am mai avut despre ce sa scriu. Am vrut sa scriu despre cum mi-au cerut buletinul la intrare in Club A si s-au uitat ciudat la mine cand au vazut ca varsta am si cum arat. Am vrut sa scriu din nou despre cat de nasol e Base, am vrut sa scriu despre Gigi, Prigoana, Laura Andresan, Ana Maria Prodan, despre ce am mai citit, despre persoanele pe care le-am mai intalnit, despre marsul poponarilor si multe altele. Am vrut sa scriu cacaturi in loc de altele dar am zis ca o sa primesc commenturi acide desi nu imi comenteaza decat vreo 2 persoane. Am vrut sa scriu despre mine - probabil ca o sa o fac pana la urma - pentru ca in ultima vreme mi-am tot adus aminte de copilaria mea si de momentele mai mult triste decat fericite. Cele mai multe amintiri ce imi vin in cap sunt triste. M-am gandit ca poate citesc carti cu copii nefericiti doar sa gasesc un motiv sa zic despre copilaria mea ca a fost mai buna ca a lor si ca daca as scrie despre ea nu ar considera-o nimeni la fel de impresionanta.
O sa imi gasesc timp si inspiratia necesara ca in momentul in care am sa scriu sa nu fie aiurea si cine o sa citeasca sa nu zica "Ce cacat de post". O sa scriu de evenimente oarecum fericite in copilaria mea, sau altele fericite de mai tarziu, sau nefericite de cand eram mic sau mai mare. Despre copilaria mea zbuciumata, despre persoane la care tin, la care tin si care stiu ca in curand s-ar putea sa fie foarte departe de mine si nu stiu cand o sa le mai vad. Cine stie cand o sa O mai vad. Sunt lucruri pe care imi e frica sa le scriu. Sunt texte pe care am inceput sa le scriu si nu le-am terminat pentru ca mereu le gasesc ceva ce trebuie schimbat, sunt texte pe care le am in cap cand si cand pana le uit si carora le gasesc mereu o alta forma pana uit de la ce am pornit si la ce am ajuns si pana la urma uit de tot de ele. Sunt multe.
Cand o sa imi vina ceva in cap o sa stiti. Probabil. Posibil. Sau nu.