In asteptare

Hoinarind prin labirintul viselor am ajuns langa el. Am putut atinge o frantura de copilarie, o frantura de imaginatie, o frantura de fantezie neimplinita. Senzatiile imi copleseau simturile chiar daca nu erau reale. As fi vrut sa fie. Ma simteam ca un copil intr-o gradina cu o multime de pomi roditori, aromele atacandu-me din toate partile. Pielea lui, mirosul ei, senzatia de parca as fi atins ceva ne-mai-intalnit la contactul dintre noi, imi provocau senzatii necunoscute pana acum. Vocea ii era minunata. De fiecare data cand imi vorbea eram gata sa mor pentru el. Voce ca a lui nu am mai auzit pana acum si alta nu vreau sa mai aud de acum inainte. Deja cand incepea sa imi vorbeasca aveam impresia ca ma atinge. De ficare data imi provoca valuri de caldura pornind din interior. Simt cum urca prin mine, imi bubuie in piept si imi zguduie creierul intr-o explozie nemaipomenita. Buzele sunt singurele care ii opresc vocea sa se reverse asupra mea. Vocea lui minunata. Ma uit la el si tot ce imi doresc e sa ii ating buzele. De fiecare data cand le ating simt ca ma topesc. Ma urasc. Nimic nu ar trebui sa atinga ceva atat de frumos. Sunt fermecatoare! Parca as tinge niste petale de nufar. Ma fac sa imi doresc moartea. Sa vina sa ma salveze in momentul asta si atingerea buzelor lui sa fie ultimul lucru pe care sa il stiu.

Nu il pot privi in ochi niciodata. De fiecare data cand ma priveste simt ca lumina din ochii lui va trece prin mine. Lumina asta care nu ii dispare din privire niciodata ma face sa imi doresc viata mai mult ca orice. Viata alaturi de el. Fara el viata mea nu ar avea nici un rost.

Imi doresc sa ma atinga. Atingerea lui e o desfatare. E suma tuturor lucrurilor placute din viata. E ca si cum as trai o fericire continua. Secunda dupa secunda, minut dupa minut, ora dupa ora, as vrea sa nu se sfarseasca niciodata. Cand ma atinge aproape ca uit sa mai repir. Inchid ochii in asteptarea atingerilor lui si raman asa. Timpul se opreste si eu astept. Parca trece o eternitate in care nu se intampla nimic. Deschid ochii si realizez ca sunt din nou fara el. Nici macar nu a fost langa mine.

E departe. Mereu departe. Visele sunt singurele care ma fac sa il simt langa mine. Poate ca intr-o zi o sa il am langa mine. Pe el cel pe care il astept de atata timp.